Controlul medical periodic al salariaților are ca scop: 1. confirmarea sau infirmarea la perioade de timp stabilite a aptitudinii in munca pentru profesia/funcția şi locul de muncă pentru care s-a făcut angajarea şi s-a eliberat fişa de aptitudine; 2. depistarea apariției unor boli care constituie contraindicații pentru activitățile şi locurile de muncă cu expunere la factori de risc profesional; 3. diagnosticarea bolilor profesionale; 4. diagnosticarea bolilor legate de profesie; 5. depistarea bolilor care constituie risc pentru viața si sănătatea celorlalți lucrători la același loc de muncă; 6. depistarea bolilor care constituie risc pentru securitatea unității, pentru calitatea produselor sau pentru populația cu care lucrătorul vine în contact prin natura activității sale.

Acest tip de control medical include, pe de o parte, înregistrarea evenimentelor medicale care s-au petrecut în intervalul de la examenul medical în vederea angajării sau de la ultimul examen medical periodic până în momentul examenului medical respectiv.
Controlul periodic cuprinde şi un examen clinic general, conform dosarului medical, dar şi examenele clinice şi paraclinice şi – dacă e cazul - examenul indicat de către medicul specialist de medicina muncii.
În urma examenului periodic se poate ajunge la concluzia că salariatul este apt sau, dimpotrivă, nu mai este apt pentru locul de muncă (sens în care medicul de medicina muncii propune schimbarea locului de muncă, iar angajatorul poate lua decizia concedierii pentru inaptitudine fizică sau psihică), poate concluziona că salariatul este apt condiționat (cu specificarea condițiilor în care poate desfășura în continuare activitatea).
Rezultatele se înregistrează în dosarul medical, iar concluziile sunt menționate prin completarea fişei de aptitudine, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5 la HG 355/2007, de către medicul specialist de medicina muncii, în două exemplare, unul pentru angajator şi celalalt pentru lucrător.

Cat de "periodic" este acest examen?

Frecvenţa examenului medical periodic este stabilita prin fişele întocmite conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 la HG 355/2007 şi poate fi modificată:
1. numai la propunerea medicului specialist de medicina muncii
2. numai cu informarea angajatorului.

"Dom` doctor, fă-i repede o fişa, că de mâine îl iau la lucru" – astfel de discuţii se aud destul de des.

Probleme apar pentru medic, pentru angajator şi pentru angajat. Pentru medic, deoarece din cauza presiunii timpului face o examinare superficială – dacă o face. Pentru angajator şi salariat – pentru că, pur şi simplu, niciunul nu ştie dacă, sub raportul sănătății, salariatul chiar corespunde cerințelor postului. Pot exista mecanici cu hipertensiune nedescoperită, vânzătoare cu început de cataractă etc. etc. şi care la o examinare medicală serioasă (deci: serioasă!) pot avea surprize. Dar decât sa se întâmple "surprize" – unele mortale – pe parcursul raportului de muncă, mai bine să se descopere de la început cum stăm.

Examenul medical al lucrătorilor la angajarea în munca stabileşte aptitudinea/aptitudinea condiționată/ inaptitudinea permanentă sau temporară în muncă pentru profesia/funcţia şi locul de muncă în care angajatorul îl va desemna să lucreze privind:

1. compatibilitatea/incompatibilitatea dintre eventualele afecțiuni prezente în momentul examinării şi viitorul loc de muncă;
2. existenţa/inexistenţa unei afecţiuni ce pune în pericol sănătatea şi securitatea celorlalţi lucrători de la același loc de muncă;
3. existenţa/inexistenţa unei afecţiuni ce pune în pericol securitatea unităţii şi/sau calitatea produselor realizate sau a serviciilor prestate;
4. existenţa/inexistenta unui risc pentru sănătatea populației căreia ii asigura servicii.

Deci mult mai mult decât "fă-i repede o fişă"!...

Când examenul e efectuat în mod serios, în funcție de rezultatul examenului medical la angajarea în muncă, medicul de medicina muncii poate să facă propuneri pentru:
1. adaptarea postului de muncă la caracteristicile anatomice, fiziologice, psihologice şi la starea de sănătate alucrătorului,  în situaţia prevăzută la art. 15 lit. b) din HG 355/2007;
2.  îndrumarea persoanei care urmează a fi angajată către alte locuri de muncă;
3. includerea în circuitul informaţional şi operaţional din sistemul sanitar a acelor persoane care necesită o supraveghere medicală deosebită.

Examenul medical la angajarea în muncă se efectuează pentru:

1. lucrătorii care urmează a fi angajați cu contract individual de muncă pe perioada determinată sau nedeterminată;
2. lucrătorii care îşi schimbă locul de muncă sau sunt detașați în alte locuri de muncă ori alte activități;
3. lucrătorii care își schimbă meseria sau profesia.

Atenție la ultimul caz, pentru ca mulți...îl uită. Sau îl fac tot prin telefon.

Şi apoi se miră ca mecanicul moare de infarct când ridica o piesă mai grea. Sau conducătorul auto are un accident cerebral "inexplicabil, că doar era în putere"...

Altele...

Mulți angajatori cunosc ca examenul medical se face la angajare şi periodic - şi atât. Or, legea prevede că mai există şi alte examene obligatorii, printre care şi examenul medical de adaptare.
El se efectuează la indicaţia medicului specialist de medicina muncii în prima luna de la angajare. Deci nu se efectuează "automat", ci la indicația medicului - deci recomandabil ar fi să vedem "cum sta" salariatul, după o luna de la angajare.
Pe de o parte, examenul medical de adaptare completează examenul medical la angajarea în muncă, în condițiile concrete noilor locuri de muncă (organizarea fiziologică a muncii, a mediului de muncă, relațiile om-maşină, relațiile psihosociale în cadrul colectivului de muncă).
Pe de altă parte - şi aici e marele câștig al angajatorului şi al salariatului - ajuta organismul celor angajați să se adapteze noilor condiții.
În fine, dacă e cazul, examenul de adaptare determină depistarea unor cauze medicale ale neadaptării la noul loc de muncă şi recomandă măsuri de înlăturare a acestora.
Cauzele medicale pot fi, evident fizice sau psihice. Cauzele psihologice ar trebui descoperite de psiholog, cauzele ce țin de ergonomia muncii - de către persoanele cu atribuții de securitate si sănătate a muncii, iar cauze ce țin de eventuala neintegrare şi de conflicte - de superiorul direct sau de conducătorul compartimentului de Resurse Umane... Dar multe pornesc de la semnalele date de medic.
Așadar, examenul nu e obligatoriu, dar e de dorit. Departe de a fi "încă o belea pe cap", dimpotrivă, folosit cum se cuvine, conduce la salariați mai productivi. ... Parcă se schimbă problema.

Articol preluat de pe  http://www.legislatiamuncii.manager.ro/ şi adaptat de Ing. SZABO ZOLTAN GYOZO